Time to let go

You can go as far as you push your limits, i always say. But at some point you've got to admit you do have limits that can't be crossed. Ones you can't overcome. Ones that can push you over the bridge and into failure. Denial must be fallowed by acceptance. And when you accept you can't front all you took onto your shoulders, you have to take new decisions and chose a path.
Do you keep holding on to the hope that you'll make it safe afterall, even if everything says you wont? Do you give up and bitter? Do you give up and believe failing will teach you and grow strong learning from mistakes?
I took on a lot of challenges over the past few months. I succeeded in some, failed in others. And somehow, new challenges appear again. And as always, i tend to say... i can! i will make it! what doesn't kill me makes me stronger. But... it does kill me. And even though i made it every time i had to, i know i can't do it this time... can't accomplish some unless i fail in others... and trying to prioritize, i'll try to take the way that kills me less.

Lost Friends

Stiti cum e cu prietenii aia "de suflet" pe care tii faci in liceu sau in facultate? Cu care stateai ore in sir de vorba si va vedeati zilnic si carora le cunosteati viata si sufletul ca in palma? Dintre cei pe care ii numeri pe degete cand cineva te intreaba cati prieteni adevarati ai...
Trec anii si in loc sa se inmulteasca numarul degetelor de numarat, scade. Si e trist. Azi e ziua unei foarte bune prietene de-ale mele. La multi ani, Mihaela! Nu o sa citeasca blogul asta, nu o sa vada mesajul pe care l-am trimis sperand ca are acelasi numar de telefon, nu o sa-si aduca aminte azi de mine ca si anul trecut i-am zis la multi ani cu o zi mai tarziu. :P
Nu ne-am mai vazut de mai bine de jumatate de an, nici nu am mai auzit de ea, nu stiu daca e bine sau nu, ce face, unde sta, daca mai iubeste sau nu, absolut nimic. Ca si cum nu ar mai exista. Nu ne-am certat, nu am avut neintelegeri, pur si simplu vietile noastre au fost absorbite de povesti cotidiene si banale si, vorba telenovelei, am urmat cursuri diferite.
Cand eram mai mici spuneam ca orice ar fi, sa ne vedem si peste 30 de ani, si tot la fel de bine ne-am intelege si am vorbi ca si cum timpul nu ar fi trecut. Dar timpul trece. Probabil fiecare prietenie cu varsta ei. Prietenii din adolescenta sunt poate oameni maturi total diferiti fata de trecut. Imi place sa cred ca si ei isi amintesc de mine cu placere, cum fac si eu, si zambesc. Dar vine o vreme cand zambetul ramane doar un zambet, plimbarile de seara se raresc si dispar, telefoanele sunt din ce in ce mai putine si intalnirile inexistente.

Pune mana pe telefon, uita-te in agenda, si gandeste-te de cand nu ai mai vorbit "ca pe vremuri" cu un bun prieten.

Prietenii nu se uita. Se pierd, usor usor, in complezente si compromisuri.

Success

Are you kiding me???

Buun... ma plang ca nu am suficient timp. Si totusi, incerc acum sa adorm si nu pot. Vreau sa dorm, nu ma obliga nimic stringent sa stau treaza acum, stiu ca maine trebuie sa ma trezesc devreme, si nu pot dormi. Mi se pare o ironie la adresa mea:)). Chiar o insulta din partea propriului sistem care nu se lasa controlat de mintea mea ce ii ordona "sleep!".

Prietenul meu ( pe care tocmai l-am trezit din somn) spune ca e din cauza stresului. Eu dau vina pe red bull-ul pe care l-am baut mai devreme. :)) Surprinzator, nu sunt stresata la moment. Cred ca imi prieste concediul de la munca. Nici restanta de care depinde bugetul meu viitor( daca platesc taxa facultatii sau nu) nu ma streseaza intr-atat incat sa nu dorm.

Si iar imi trec ganduri si ganduri prin minte, numai ca de data asta intr-un mod total impasibil. Nu ma afecteaza nimic, nu imi da nici un gand vreo emotie, fie ea pozitiva sau nu. De parca nici nu ar fi vorba de mine in toate gandurile astea. Contemplez pasiv viata unui strain si ironia din ea.
Un pic de messenger, un pic de youtube, o rasfoire a blogurilor pe care le urmaresc... cam asta urmeaza. Sper sa adorm pana la urma. Si sa visez la ceva mai inspirat pentru postarile mele pe blog. Sa fie intersante si sa va tina mintea treaza. Aceasta postare este pentru cei care sunt in situatia mea...si cauta ceva sa ii adoarma. Daca au citit acest post, sansele lor deja au crescut:)).

Somn usor.


By the way, how do you like my sheep ? ;;)

Time to do it all

Pare imposibil. Dar se poate. Sa gasesti timp pentru servici, pentru facultate, pentru prieteni, pentru distractie, pentru invatat, pentru iubire, pentru familie. Toate astea nu au o ordine a lor, trebuie toate puse pe primul loc la momentul care li se cuvine.
Dar ca toate sa se implineasca, exista totusi un sacrificiu. Timpul pentru tine. Timpul pe care ti-l faceai in care sa te gandesti la tine, la sentimentele tale, la planurile tale, timpul pe care oricine ar trebui sa il gaseasca pentru ca toate celelalte sa aiba un rost. Pentru mine, in ultima vreme, exista rareori momente de genul. Si inainte erau multe. Si eram mult mai...:)...selfaware. Nu stiu carui termen i-ar corespunde asta in romana. Poate imi spune cineva. :D
Acum, timpul pentru mine se rezuma defapt la celelalte cateva secunde din noapte intre momentul cand ma pun in pat si momentul in care adorm. Asta dupa ce iau in calcul ce am de facut in ziua urmatoare, cu cati bani trebuie sa ma descurc pana la urmatorul salariu, cu cine trebuie sa ma intalnesc, ce trebuie sa fac la servici, ce am de invatat pentru restanta, ce imi cumpar de mancare( din moment ce frigiderul e gol ;)) ) etc etc etc. Si iau cu mine toate gandurile astea peste noapte, si totul se refuleaza in vise care mai de care mai ciudate...
Familie, iubire, prieteni, facultate, servici,distractie... sigur mai sunt cateva care imi umplu viata si merita tot timpul pe care il am... Toate au un scop, toate au o implinire... Si le traiesc din plin... As vrea, din cand in cand totusi...acel timp si pentru altceva ce am uitat cat de mult conteaza...
Timp pentru mine.


P.S. Revin cu o recomandare. Gabriel Liiceanu " Despre limita". O carte superba din care poti descoperi intr-adevar how far Can u go... asta in legatura si cu timpul ca limita... O sa vedeti ca e o carte foarte interesanta din care poti invata multe.

Beginner's Luck...or Bad Luck

Prima data la ruleta. As a good luck charm. 50 de lei in, 300 de lei and growing... fac o pauza de mers la baie, ma intorc, 0 lei sold final.

Primul bilet la pariuri sportive. Vreo 7 meciuri, pariate la intamplare... pe echipe vag cunoscute... 6 din 7 se adeveresc...al 7-lea nu...
Prima iubire. Sanse fifty-fifty sa reziste, sa fie reciproca, sa fie adevarata... Pana acum rezista, cu brio chiar, dar nu ma pot pronunta asupra finalului. Si nici nu stiu daca intr-o astfel de poveste exista vreodata un final.

Beginner's luck,spun eu.Prima data cand te confrunti cu o situatie. Si iti merge nesperat de bine. Desigur, exista intotdeauna sansa ca al 7-lea meci sa fie necastigator, dar asta nu inseamna ca nu ai fost norocos cu primele 6. Si ca nu au meritat.
Sunt multe situatii in care ai nevoie de beginner's luck, multe situatii in care daca totul merge bine ai impresia ca e beginner's luck cand de fapt e doar rezultatul unor eforturi bine plasate si bine intentionate.

Sper ca blogul meu sa aiba un farmec al lui, asa, cu toate ca e incepator... mai stii... beginner's luck ;)